Draga Stolo, retrage-te!

Cu siguranţă aţi aflat că Stolojan, cel despre care (culmea!?) câteva persoane credeau că reprezintă singura soluţie pentru ieşirea României din criză, şi asta probabil în virtutea funcţiei pe care a ocupat-o la Banca Mondială, nu datorită experienţei în funcţia de prim-ministru, a renunţat astăzi la mandatul încredinţat de şeful statului. Motivul (a se citi pretextul): Neîncrederea în colaborarea cu PSD. Haida de! Neîncrederea în partidul care l-a promovat în 1991? Dacă facem un efort, am putea să ne reamintim că în 1996 a susţinut candidatura la preşedinţie a candidatului PDSR Ion Iliescu. În 2000 a reintrat în politică, candidând pentru preşedinţie din partea Partidului Naţional Liberal. De fapt, el mai ştie oare din care partid face parte? Că a încercat mai multe platforme politice: FSN, PNL, PLD şi a încheiat furtunos cu PDL. Şi acum ne vinde gogoşi că nu are încredere în PSD? De fapt, cred că adevăratul motiv este frica de insucces (-uri aş adăuga), ţinând seama de faptul că în timpul guvernării sale din perioada 1991-1992, România s-a confruntat cu un val de proteste sindicale, în timp ce inflaţia a continuat să crească vertiginos, iar instabilitatea economică şi financiară a determinat o întârziere a apariţiei investiţiilor străine în România în raport cu alte ţări din fostul bloc comunist.

Oricum ar fi, avem un prim-ministru care s-a remarcat pe scena politică doar căzând de pe ea (la propriu!)