Sportul rege

Toată lumea ştie că fotbalul este sportul rege. Dar ştiaţi că există şi cluburi în care se adună femeile pentru a viziona meciurile de fotbal, departe de trăncănitul enervant al soţilor, care sunt disperaţi că pierd încă un episod din telenovela preferată? Iată un astfel de club:
El se află în comuna Chiajna, judeţul Ilfov. L-am descoperit în excursia / călătoria de care vă povesteam zilele trecute. Nu am intrat, deci nu vă pot spune ce se întâmplă înăuntru sau dacă bărbaţii au acces. Rămâne să verificaţi singuri.

Flirt, glume sau hărţuire sexuală?

Am început să-mi pun această întrebare după excursia despre care vă povesteam cu ceva timp în urmă. Şi asta deoarece pe durata întregii excursii, colegele noastre (puţine la număr) au fost ţinta permanentă a glumelor mai mult sau mai puţin sărate ale bărbaţilor care făceau parte din echipa aflată pe drum. Glume, în marea lor majoritate, cu o pronunţată tentă sexuală. La care doamnele răspundeau, de cele mai multe ori, intrând în jocul bărbaţilor. De fapt, nu a existat nicio situaţie în care vreuna din ele să arate că este supărată pentru glumele făcute pe seama ei. Şi atunci mă întreb: oare lor le face la fel de multă plăcere? Erau glume sau, de fapt, erau apropouri indiscrete? Invitaţii subtile la alungarea singurătăţii cauzate de distanţa faţă de casă şi de familie? Şi dacă acesta era răspunsul, atunci toate femeile fac la fel? Toate flirtează când sunt departe de casă? Dacă glumele cu tentă sexuală reprezintă începutul unui flirt nevinovat, înseamnă că hărţuirea sexuală nu există decât atunci când ea nu este de acord cu glumele care se fac pe seama ei. Deci hărţuirea sexuală reprezintă preludiul violului, nu?
Aveţi grijă ce faceţi când plecaţi în delegaţii!

Sechestraţi in oraşe

Săptămâna aceasta am beneficiat de o "excursie" gratuită în sponsorizată de instituţia care mă hrăneşte. Astfel, în interesul serviciului, am părăsit pentru câteva zile oraşul de la poalele Tâmpei şi mi-am îndreptat paşii, în scopuri lucrative bineînţeles, în câteva zone ale ţării: începând cu capitala noastră mult ocolită şi terminând cu zone sălbatice, rar călcate de picior de întreprinzător.
Mi-am adus aminte, astfel, de frumuseţea naturii, pentru că am constatat că uitasem de acest lucru. Prins în grijile vieţii zilnice, în viteza ameţitoare cu care se derulează filmul vieţii noastre, în problemele omului modern (cel puţin aşa i se zice), în puţinele ore libere ale unei zile mă refugiez în sânul familiei şi în libertatea oferită de internet. Oricât ar fi de plăcut, însă, uneori mai avem nevoie şi de frumuseţea sălbatică a naturii. Acest lucru l-a redescoperit pe drumul parcurs prin această ţară minunată, numită România. Dealuri înzăpezite, munţi pustii, copaci îngheţaţi, brazi albi, lipsa omului, a manelistului, pantofarului, paltonarului, lipsa inculturii, ebsenţa nesimţirii, toate acestea m-au făcut pentru câteva momente să uit că suntem în plină criză economico-financiară, că euro a atins 3,95 lei la cursul oficial, că cineva întotdeauna încearcă să-mi ia locul, că uneori trebuie să muncesc cât doi ca să suplinesc şi lenea sau lipsa de pregătire a colegilor...
În week-end plecaţi din oraşe, retrageţi-vă la munte, bucuraţi-vă de liniştea şi pustietatea locurilor şi de apropierea naturii. Şi mai presus de toate, ocrotiţi natura, pentru că numai ea ne-a mai rămas de preţ în ţara asta!

Draga Stolo, retrage-te!

Cu siguranţă aţi aflat că Stolojan, cel despre care (culmea!?) câteva persoane credeau că reprezintă singura soluţie pentru ieşirea României din criză, şi asta probabil în virtutea funcţiei pe care a ocupat-o la Banca Mondială, nu datorită experienţei în funcţia de prim-ministru, a renunţat astăzi la mandatul încredinţat de şeful statului. Motivul (a se citi pretextul): Neîncrederea în colaborarea cu PSD. Haida de! Neîncrederea în partidul care l-a promovat în 1991? Dacă facem un efort, am putea să ne reamintim că în 1996 a susţinut candidatura la preşedinţie a candidatului PDSR Ion Iliescu. În 2000 a reintrat în politică, candidând pentru preşedinţie din partea Partidului Naţional Liberal. De fapt, el mai ştie oare din care partid face parte? Că a încercat mai multe platforme politice: FSN, PNL, PLD şi a încheiat furtunos cu PDL. Şi acum ne vinde gogoşi că nu are încredere în PSD? De fapt, cred că adevăratul motiv este frica de insucces (-uri aş adăuga), ţinând seama de faptul că în timpul guvernării sale din perioada 1991-1992, România s-a confruntat cu un val de proteste sindicale, în timp ce inflaţia a continuat să crească vertiginos, iar instabilitatea economică şi financiară a determinat o întârziere a apariţiei investiţiilor străine în România în raport cu alte ţări din fostul bloc comunist.

Oricum ar fi, avem un prim-ministru care s-a remarcat pe scena politică doar căzând de pe ea (la propriu!)